Omizi si fluturi

  • Sharebar

 
Pe plaja de la Olimp am urmărit zilic  trupurile deraiate ale femeilor trecute. Bagata cu capul sub sezlong, alunecam apoi in melancolia lui Alecsandri, care-si amintea de unul din tiganii robi ce-l rugau pe tatane-sau: "Boieriule, schimba-mi si mie tiganca, ca mi s-o invechit".  Ridicam capul si inregistram o nouă pereche de picioare cioturoase şi elefantine, care tremurau ca o piftie de câte ori se aplecau pentru a netezi cearşaful. Urcam pe varice şi ajungeam la burta imensă, care se legăna pustie de prunci, ori de sarutari patimase. Sânii se bălăngăneau odată cu vasul intrat în derivă. Capul care conducea epava printre nisipuri era trist. Avea supărarea căpitanului rămas singur: copiii coborâseră intr-un port, bărbatul se înecase într-un naufragiu, ori în ochii unei prietene bune, iar calatoria se apropia de sfarsit. Am urmarit cu atentie maladiva trupurile schilodite, parca intoarse dintr-un  razboi. Femeia pierise in lupta, ucisa de marile asteptari cu care se inrolase odata, de marile renuntari comandate de ratiuni intre timp uitate. Fluturii blonzi, cu  piei stravezii si delicate si-au luat zborul demult. In urma lor au ramas crisalide stricate si sparte in care dragostea nu mai face cale intoarsa.

Comentarii