Inceput de lume

  • Sharebar

Am iesit pe terasa pentru o secunda si am  incremenit. Aerul distilat si curat m-a strabatut pana in talpi. M-am trezit brusc in casuta de martipan.

Aveam 6 ani, iar bunicul de sapat un tunel intre noi si lume, intre noi si pasari, intre noi si animale. Eram ziditi sub zapezi uriase, ca trei mici vietati intr-un labirint alb, coborat din cer peste noapte. Nu stiu daca lumea a fost veodata mai curata; ori mai frumos mirositoare.

Scoteam nasul pe furis in aerul necrutator, care-mi lipea narile ca un carlig. Trageam in piept divinul coborat pe fulgi, iar pasarea maiastra a iernii se scutura in roiuri de zapada.

A fost o vreme cand nu trebuia sa mori ca sa ajungi in rai. Doar sa traiesti curat, sa te rogi, sa muncesti cat sa traiesti azi, ziua de maine fiind treaba Lui si sa iubesti. Sa fii atat de bun, incat sa nu mai poti sa fii rau.

Bunica a urcat spre rai intr-o iarna. Poate si acum mai coboara iarna, sa-mi lase pe terasa din parfumul ei.

(decembrie, 2014)

Comentarii