Daruind vei dobandi

  • Sharebar

Le-am cunoscut acum 7 ani în București. Ilinca avea un proces cu o mansardă romantică din centru, iar Bali mânca o pensie linsitita și împăcată de fostă profesoară, într-un cartier cu verdeață. Ilinca era un medic atipic și idealist, care alimenta saloanele din grijă ei cu toți păduchioșii și amărâții de pe stradă, veniti cu roaga la spital. Odată, și-a pus în cap un moș sclifosit, care a refuzat să doarmă alături de homeless-ul pe care-l găzduise Doctor Queen în salon, pe motiv că pute. La câte city break-uri am petrecut  eu prin spitalele din Cluj și București, aici am fost de partea moșului supărăcios. 

Ilinca empatiza și fraterniza într-un mod firesc cu Prințesa Barcelona și pirandele ei, fără să-i fie amenințată coroană de doctor "summa cum laude" în probleme de cord. De câte ori mergeam la spital, o vedeam cu o coadă de studenți în spate, că o gască cu bobocei. Era parolista și nu suportă visceral să întârzii la întâlnirile cu ea. Când am comis-o odată, la începuturile noastre, am găsit-o în suc propriu, mânuind amenințător o agendă în aer: "Prinți, oamenii au agende în ziua de azi! Și agendele sunt pentru întâlniri! Să vii la timp este o formă de respect pentru mine!" 

Departe de orice spirit mercantil și fără să aibă darul spăgii, Ilinca nu-și făcuse vilă la Snagov, sau penthouse în Herăstrău. Se învârtise de o minigarsoniera la mansardă, extrem de șarmanta și cochetă. Că să înțelegeți felul în care rastamalcea un lucru banal și-l fermeca, trecuse pe la biroul meu într-o zi de post. Fără să premediteze, s-a dezlănțuit: "Prinți, dar eu am interzis să postesc! Mi-a spus duhovnicul clar: tu ești atât de curată, încât dacă nu mânaci tot felul de spurcăciuni ești în pericol să te înalți!"

Altadata, pe cand jumatatea mea cea buna avea inima stricata, l-am dus la ea sa-l consulte. Pentru ca se dolofanise putin, a simti nevoia sa se scuze: "Nu stiu, nu mananc nimic si ma balonez". Ilinca, bombanind: "Nu mananca pe dracu! Mananca pe ascuns, cu alta femeie!"

Era adorabilă, extrem de sensibilă și de corectă. Un peste cu tălpi de vânt și o singura avere pe pamanat, adica o mansardă pe care i-o luase pe jumătate vântul proprietății postdecembriste. Pentru că avea tabieturi boierești, am hotărât că este o prințesa și ne-am chemat reciproc, ani în șir, "Prinți". La una din mesele noastre de început, a ridicat telefonul și am auzit timp de 5 minute în șir: "Da dragostea mea; sigur puiul meu drag; să-ți iau o prăjitură când vin? Hai odihnește-te puțin și ia-ți medicamentul cum ți l-am lăsat". Avea fața complet transfigurată și m-am gândit că Prinți era îndrăgostită. "Prințesa, cine este la capăt? Un conte?" "E Bali, o s-o cunoști într-o zi." Adică regină mamă.

Bali era orice, numai o pensionară obișnuită nu. Extrem de manierata și de elegantă, fără să pară prețioasă și scorțoasa, Bali era o esenta tare. Una dintre frumoasele și rasfatatele Bucureștiului de demult, s-a căsătorit dintr-o mare iubire cu tatăl Ilincai. Mânat de gânduri de mărire, soțul Balenei a plecat în America să-și încerce puterile de doctor cu talent, de unde nu s-a mai întors niciodată. Bali a crescut-o pe Ilinca singură, fără să se mai  recăsătorească. Dintr-o pudoare minunată și un sacrificiu total, a ținut-o pe Ilinca departe de orice poveste consumată ulterior alături de un alt bărbat.

Pentru că era un caracter excepțional, Bali a făcut din creșterea fetiței rămasă în grija ei o misiune specială. I-am cerut de multe ori sfaturi legate de Sofia și îmi spunea că în educația Ilincai a fost "care pe care". Un amestec bine dozat de exigență, disciplină și rigoare, alternat cu multă dragoste, explicit exprimată. Într-o criză profundă de viață, Ilinca mi-a mărturisit că unde n-a putut Balena să intervină în structura ei,  este un om slab și confuz. Leafa de profesor nu le-a permis niciodată să se lăfăie în lucuri. Chiar și așa, de câte ori Ilinca mergea la chefuri când era în școală, primea de la Bali bani de taxi, pentru a pleca oricând voia și mai ales, înainte să atârne de unul și de altul.

Amândouă sunt femei alese, cu spirite educate și minți elaborate. Așa am ajuns să îmi explic, în timp, cea mai strânsă relație dintre mamă și fiică, sau dintre doi oameni, în general. Am văzut-o pe Bali  dându-i Ilincai lecții și la maturitate. Cu calm și fără patimă, lăsând-o pe ea să aleagă, am auzit cum îi spunea că multe va mai avea de tras până va învăța să spună răspicat  "nu!"

Întâlnirile în care Bali era doar a mea erau o sărbătoare de trecut în calendarul meu sufletesc. Până venea autobuzul ei la Universitate îmi ticăia inimă accelerat și nu mă linișteam până nu-i adulmecam opium-ul de pe gât. Îmi citea și intuia toate stările și putea pune degetul cu o precizie chirurgicală pe rană. Vorbind despre una dintre alegerile mele, mi-a spus doar atât: "Se vede Otisor că n-ai avut niciun prieten să te sfătuiască!"

Acum 3 ani a inghitit un obiect ascutit si i s-au perforat intestinele. Proaspat iesita din anestezie, mi-a daruit un zambit bun si mi-a spus ca a inghitit un arici. Mereu sa nu supere si sa nu lase pe nimeni sa se ingrijoreze pentru ea. Incidentul cu ariciul mi-a dat insa ocazia sa vad o Bali mica si vulnerabil si o Ilinca disperata, ca o closca nebuna. Episodul cu Bali la pat m-a ajutat sa inteleg ca respirau prin acelasi plaman. Ca doua siameze; ca doua suflete pereche.

Astazi am aflat ca Bali are cancer la ficat si are nevoie de transplant. Ilinca se da de ceasul mortii sa vanda garsoniera ei cocheta, frantuzita, pentru a lua calea strainatatilor. Cine va fi donatorul? Daca ar sti, Balena s-ar impotrivi si ar prefera sa moara. Daca va supravietui, Balena nu va sti niciodata cine i-a dat viata. Aceeasi viata pe care si ea a dat-o lumii acum 40 de ani.

Nu vreau sa-mi inchipui lumea mea fara ea. O iubesc si ma iubeste. Pot sa incap in ea firesc, fara sa retusez, sa indulcesc, sa pacalesc. Cu câţi oameni putem sta într-o cafenea şi să vorbim aceeaşi limbă? Tu să spui ceva, iar stăpânul celeilalte porţii de cafea să nu-nţeleagă altceva. Să fie pur şi simplu. Să fie starea de împărtăşire pe care am trait-o cu Bali.

Comentarii