Imagine the possibilities

  • Sharebar

Seară haotică printre ghiozdane, castroane cu lapte şi cereale - şi doamna Rita, care mi se încurcă atât de neaşteptat printre picioare, încât n-ar fi de mirare s-o transform într-un afiş cu bişonul maltez. În jur de 23:30 m-am azvârlit pe primul scaun liber din bucătărie (rezervat din timp de bişon) şi am rămas atârnata de Drei http://agenda.liternet.ro/articol/14348/Emi-Vasiliu/Surpriza-culturala-c..., în regia lui  Tom Tykwer, cunoscut publicului cu  Perfume: The Story of a Murderer şi Run Lola Run.

Rece şi calculată, dar fără să fie lipsită de sensibilitate, pelicula te duce cu gândul la  Homo Faber - ul semnat de Max Frish. Hanna şi Simon formează un cuplu bine sudat şi armonios, care-şi desfăsoară tabieturile într-un Berlin gri şi impersonal. Se simt bine  împreună, dar şi separat,  fără ca relaţia lor să fie ştrangulată de vreo dependenţă bolnăvicioasă, ori banală.  Ca exemplu, Simon îşi descoperă un cancer testicular în urma unui control de rutina, astfel că nu mai ajunge la teatrul la care il asteapta Hanna, cu biletul in mână. Teatrul a mers mai departe si fara Simon, de data aceasta  cu Adam, un cercetator al celulelor stem, pe care Hana îl intâlnise cu ceva timp înainte, la o conferinţă pe teme medicale.

Hanna se mai întoarce acasa după 4 ore  şi doar când îl vede pe Simon la masă, împreună cu mama lui, realizează că uitatse complet de vizita acesteia, anunţată din timp.  Fusese diagnosticată cu un cancer pancreatic în fază terminală, fără ca Tom Tykwer să dea peliculei tonuri grave, sau macabre.

Dimpotrivă, la înmormântarea mamei lui Simon se recită Hesse, şi nu orice fel de H. Hesse, ci poezia "Stages" şi se ridică în slăvi spiritul liber care fusese defuncta o viaţa întreagă. Spiritul acesteia apare supraralist pe o strada plină cu frunze de toamnă şi-i recită lui Simon din "Trepte":

"Cum tot ce-i tânăr şi-nflorit apune
Îmbătrânind, aşijderea oricare
Virtute, vârstă sau înţelepciune
La vremea ei dă-n floare, apoi piere.

Oricând rosteşte viaţa vreo chemare,
Al nostru suflet, gata de-nnoire,
Cu eroism şi fără de durere
Pătrunde-n lumea cea necunoscută.

În orice început, e-o vrajă peste fire,
Ne apără şi să trăim ne-ajută.
Un spaţiu să schimbăm cu celelalte,
Şi nici o vatră nu ne fie dragă;

Al lumii duh în lanţuri nu ne leagă,
Ci vrea din treaptă-n treaptă să ne salte.
De-om poposi în vreun ungher al vieţii,
Vom picoti sub coaja de rugină;

Doar cel ce-o ia la drum prin valul ceţii
Se mântuie de lene şi rutină.
Şi, cine ştie, chiar şi-a morţii coasă
Noi spaţii largi în faţă ne-o desface,
Chemarea vieţii-n veci de veci nu tace…
Hai, inimă, la drum şi fii voioasă!"

Pe ultimele versuri porneşte la drum, înalţăndu-se  la cer în chip de înger cu faţa senină şi inimă voioasă. Simon se oprează abrupt, fiind oprit de medic la spital de dragul unei camere, atunci eliberată. Anestezia este parţială, astfel că Simon poate auzi, iar noi vedea, cum cade un testicul într-o taviţă rece de metal. Hanna nu aude telefonul, fiind in miezul unui meci de fotbal cu Adam, astfel că Simon trece singur prin experienţa chirurgicală. Este noaptea în care Hanna trăieşte prima experienţă erotică excepţională cu Adam, astfel că viaţa fiecăruia se deznoadă, pentru o noapte, din viaţa celuilalt.

Începe convalescenţa, cu chelie,  chimioterapie şi o super piscină la care Simon îl întâlneşte pe Adam. Se întrec ca băieţii, câştigă Adam, Simon se scuză că a fost bolnav şi la vestiare, Adam îl roagă pe Simon să-i arate cicatricea. Mână campionului face mai mult, iar sămânţa lui Simon  se împrăştie pe torsul lui Adam, pe o replică iscusit găsită de  Tom Tykwer: "nu e rău, dacă te gândeşti că
vorbim de o singură sursă!"

Dragostea se consumă  într-un triunghi unisex amoros, Adam fiind catalizatorul erotic al eroilor noştri, Hana şi Simon.  Deşi un cuplu steril, Hana rămâne însărcinată şi bate cu pumnul in interfonul lui Adam cel fertil, care se scuză că nu este singur. Nu scapă de Hana şi de gemenii ei, cu care se pomeneşte pe hol: "A plecat cealaltă femeie?" "Cealaltă" rămâne paralizată la capăt de hol; nu se mai spun cuvinte, Adam încearcă să înţeleagă de unde se cunosc cei doi şi cadrul se închide în urma uşii pe care o trage Hana după ea.

Tom Tykwer încheie pelicula cu trei trupuri goale, care se urcă în acelaşi pat, dând credit teoriei că nu există limite decât atunci când sunt trasate artificial.

(2013, Bucuresti)

Comentarii