De 40 de ori Craciun

  • Sharebar

De Craciun, drumurile duc spre copilarie; te trezesti refacand drumul inghetat pe care an de an zburdai la colindat; copiii te intreaba de ce nu pot merge si ei sa colinde; le spui ca n-au unde. Drept dovada, nici la poarta lor nu mai colinda nimeni.

Am incercat sa-mi amintesc ce facea bunica special de Craciun. Imi amintesc bradul cu cateva globuri si o beteala argintie, prajiturile nuci pudrate cu zahar, cornuletele si raciturile pe care le aducea pe rand din camera in care nu facea foc; si cam atat. Intr-un an m-am speriat de colindatorii mascati. Astazi stiu ca nu am amintiri spectaculoase legate de sarbatorile de iarna, pentru ca intregul timp petrecut la bunici a fost o sarbatoare cu cruce rosie, la care inca ma inchin.

In prima Zi de Craciun ne-am uitat la filme, am ascultat muzica buna si am ras. Ne-am legat sufleteste pentru vremurile in care copiii ne vor cauta in fotografiile de acum si vor suspina cum suspin si eu azi, dupa Craciunul dintai.

De Craciun am sadit dragoste in sufletele lor; si nu i-am lasat sa se certe niciun pic; am conservat gradina in care se vor intoarce mereu, cand vor avea nevoie de o trusa de prim ajutor sufletesc. Adevarat fiind ca singurul paradis pierdut ramane copilaria lor. Dupa cum, la fel de adevarat, "copiii sunt mâinile cu care ne prindem de rai". (Henry Ward Beecher)

 
 

Comentarii