Piata Ador

  • Sharebar

Mana lui puternica o apuca ferm, de parca ar fi vrut s-o salveze de un val care se pregatea s-o duca in larg. Inima ei  batea in palma lui, iar departarea  lor atat de convingatoare  s-a stins pe o straduta din piata sufocata de fructe si oameni.

N-ar fi banuit niciodata ca poate fi atat de copilaros. O strada mai sus nu banuise ca poate fi uman, ori ca sub platosa de gheata poate fi mai mult decat o baterie care se incarca noaptea, din toate angoasele lui.

  •  Capsuni? Ochii i-au lucit jucaus,  iar picioarele i s-au impleticit copilaros  printre tarabe.  Ochii lor se intalneau cu nesat peste gramezile colorate de fructe. Toamna isi scuturase pletele in Piata Ador, transformand coltul de lume intr-un glob parfumat. Singurele puncte fixe in univers erau ochii lor flamanzi sa-si impartaseasca ce alte urechi n-au putut sa asculte. Timpul trecut fara rost se anulase. Zumzetul pietei se auzea tot mai departe, frunzele, strugurii, oamenii se invarteau ca intr-o morisca din ce in ce mai aproape si ca intr-un vis, toate s-au stins cand trupul lui cald s-a lipit vindecator de faptura ei tremuranda.

Imbratisarea, Linistea, Bucuria,  Regasirea, Fericirea ca drumul obositor a luat sfarsit, Intalnirea,  Dragostea, toate s-au scurs pe obraz cand piata a fost inundata de o noua zi. Dorul de dragoste luneca greu si amar, iar trupul ei zvacnea cand si cand, ca o crisalida batatorita, din care sufletul nu se va inalta niciodata peste piata din vis. Se va preda intr-o noapte, cand coasa toamnei va secera tot ce-ar fi putut iubi, tot ce-ar fi putut fi. 

Comentarii